Din cutia cu povesti : Pana unde e Binele si unde Incepe Raul?

Am fost obisnuita ca orice faci trebuie sa faci cu drag, cu inspiratie, adica sa-ti placa, ca sa fii multumit de rezultate in egala masura fie ca acestea ies neansemnate sau extraordinare.
Desigur, o sa ziceti ca e imposibil pentru ca unele lucruri le facem de nevoie,
(sau le catalogam drept datorii), iar altele, cu toate ca plac sunt vazute drept vicii, sunt interzise de normele morale sau pur si simplu "nu-i voie" sa le pomenesti, pentru ca daca nu respecti aceste "legi" nescrise, ori esti copil, ori nebun si societatea, draga de ea are privire ascutita si te taxeaza imediat cu o palma. Tanti asta pe nume Societatea, in ochii mei de copil visator aparea mereu ca o tanti cu coc, cu ochi mici si dintzi mari, la care trebuie sa-i zici " Buna Ziua", nu pentru ca ar fi atat de buna, insa pentru ca altfel n-ai cum.
Asa am ajuns sa analizez bine lucrurile, oamenii si fenomenele din jurul meu. Toate,de la cele care fascineaza pe toti, la cele obisnuite si aparent neimportante, pana la cele care sunt interzise sau de-a dreptul subiecte tabu.

In timp, calitatea asta (in masura in care este o calitate), s-a dezvoltat neobservat si s-a transformat intr-un joc permanent in care detaliile se vad cel mai bine. Trebuie sa recunosc faptul ca imi place analiza asta si de multe ori mi-a fost de mare folos, cu toate ca uneori exista si aici tonalitati si nuantze contradictorii, care se complica reciproc si atunci e mai greu un pic, (adica dureaza ceva mai mult de 1 minut- poate dura 1 zi...doua maximum si deobicei raspunsurile vin in zori foarte devreme, dupa ce ai dormit ore bune, pastrand in subconstient intrebarea sau dilema la care cautai raspunsul. Si paradoxal, dar adevarat, in asemenea cazuri raspunsurile care vin sunt cele mai bune, ele nu nasc alte intrebari, vin in armonie perfecta cu intuitia si ( cel putin in cazul meu), le acord toata increderea.

Dar sa revin la conceptele astea multicolore de bine si rau. O sa trec la unele exemple, pentru ca sunt pe cat de simple (in viziunea unora), poate banale, insa notorii:

" Nu-i frumos si nici bine sa mananci cu gura plina si sa vorbesti in timpul mesei!!"
-- Da? Si ce te faci atunci cand in mijlocul unei discutii faine intervine o cutie de ciocolate la fel de bune, la ce renunti? A, nu renunti? foarte bine! Inseamna ca vei simti cum e sa ai soare in doua ferestre in acelasi timp, si merita din plin.

" Vai, nu mai rade ca un copil, ai crescut deja, trebuie sa stii sa-ti moderez emotiile!!"
-- Bun, atunci care e diferentza dintre imaginea unei fetze fericite dintr-o reclama si simfonia interioara care se vede-n exterior pe fatza unui om fericit cu adevarat? Simplu: prima e sugrumata de limitele unor linii, schitze si culori, iar a doua nu e limitata decat de propria-i imaginatie, frumusete si capacitate de a se bucura din tot sufletul.

" Fumatul e rau si urat, intai te transforma iar apoi, cand esti dependent- te distruge"

-- Aici e un pic mai complicat, dar nu imposibil de explicat: eu, nu am fumat niciodata si nici nu am de gand, insa nu-mi plac nici una dintre campaniile anti-fumat, din simplu motiv ca sunt ineficiente, inclinand spre ridicol. Mi se pare destul de accesibila schema: Nu vrei- Nu fumezi si asta nu o schimba nimeni. Fumezi?- atunci asuma-ti acest lucru si daca reusesti, incearca sa fumezi frumos, sa pui farmec, suna imposibil?- Atunci sa ne amintim povestile vechi orientale in care acest aspect era atat de frumos prezentat incat era parte componenta a starii de basm si de mister. Da, da, stiu prea multa poveste "nu e buna", totusi am un bun prieten, care e confirmarea intruchipata a celor spuse, fumeaza mult, insa intr-o maniera fascinanta, pe care o admir, ( suficient de neobservat, pentru a nu da impresia ca ma holbez la el:)

As putea continua cu multe astfel de exemple, dar esential este sa nu judecam lumea si lucrurile din jurul nostru, sugrumandu-le in limitele impuse de cineva. Conceptele de BINE, RAU, FRUMOS, URAT sunt atitudini, imagini si note atat de personale incat pot varia in cel mai neasteptat mod.
Tot ce este important ramane sufletul, gandurile, imaginatia si spectrul de culori pe care este directionat fiecare dintre noi.

Cum spunea Eliade : Fii exact ceea ce esti, iti va reusi cel mai bine!

Antropologie la Mall si pantomima unor papusi ridicole

Întâi de toate, nu-mi place ideea "hai să ne vedem la Mall", de ce tocmai acolo şi nu în altă parte? "Pentru că e atmosfera cool"- mi-a raspuns odată o colegă, aproape uimită de

intrebarea-mi atât de.."naivă".

De câte ori ajung acolo, observ tot felul de lucruri care probabil ar face împreună un studiu de antropologie.

Imaginea clară şi complexă a unei "veritabile" turme. Mai mult, o comunitate ce se complace în discutarea amplă şi emotivă a unor nimicuri, ( bârfe, bârfuliţe, ştiri de 2 lei umflate

prin talk-show-uri şi tabloide, tendinţe "moderne" dezlipite caraghios de pe coperte colorate şi aplicate deasupra mutrelor de mulgătoare şi văcari)...de-a dreptul patetic.

Mi se creează impresia că imbecililor le place enorm să stea împreună într-o cutie, în care ar dispărea riscul de a gândi cu propriul cap, care, e mult mai bine să stea pe post de suport pentru mult râvnita pălărie GUCCI (de ex-lu).

În condiţiile astea nu ai neapărată nevoie să gandeşti, ( nu de alta, dar există riscul de a face riduri..pe creier).

Trebuie doar să corespunzi cu stricteţe unor "norme":

-Să ai unghii suficient de ascuţite şi mari, încât să nu încapă în mănuşi, ( desigur, nu contează dacă ai mâini mari şi inestetice care "suportă" cu greu şocul de design la care au fost supuse).

- Machiajul, desigur! Mai bine zis multitudinea de produse aşezate angro pe biata epidermă, care resemnată aşteaptă ...PLOAIA.

-Tre să ţii gura întredeschisă, când eşti pe regim de pauză cerebrală, manieră "neorealistă" de a-ţi ilustra stilul şi statutul de Barbie cu 6 baterii.

- Dacă îţi trece prin cap să deschizi o carte, important este să fie una "cool", să aiba cel mult 3 personaje, poveste de telenovelă, autor în vogă şi copertă de nuanţa poşetei.

- Să nu cumva să râzi natural, sau să dai frâu liber propriilor idei şi emoţii-pericol de...electrocutare existenţială.

- Şi să nu uit, să-ţi faci abonament la Solar, acolo se naşte esenţa frumuseţii eterne. (Când văd disperarea care îi cuprinde pe unii din motiv că nu au reuşit să ajungă azi la solar, mă gândesc dacă abonamentul ăsta include şi reduceri pentru clinicile oncologice).

Lista asta desigur, poate continua la nesfârşit, câte bordeie atâtea obiceie...important este să realizăm în timp util unde este limita dintre modă, stil, frumuseţe şi maimuţăreala banală şi ridicolă, dictată de aşa-numite tendinţe şi stiluri, care sunt mai întâi de toate instrumente comerciale gândite bine şi promovate abuziv, tocmai pentru a direcţiona turma pe traseul dorit.

Şi mai ales, dragilor şi dragelor, GÂNDIŢI, nu se va întâmpla nici o tragedie, vă garantez, mai mult de atât, v-ar uimi în fiecare zi rezultatele fenomenale ale acestui proces complex şi accesibil atât prinţilor, cât şi cerşetorilor din lumea întreagă.

Poveste despre cum se fac Povestile

" Corina, tu de pe ce planeta esti?"- ma intreaba ieri un domn doctor cu ochelari rotunzi si privire urata.

" De pe Soare" , raspund eu fara sa dau prea multa atentie intrebarii.

Tot felul de...diferiti in lumea asta, nu ca m-ar deranja, chiar deloc, insa nu-mi place cand incearca sa-mi dea lectii despre " ce e bine " si ce nu. Ascult intotdeauna sfaturile, insa atunci cand ti se impune ceva drept "adevar absolut" - devine aberatie.

Viata e un fel de poveste, cel putin, e schitata dupa acelasi gen de scenariu:

Personajul principal .

Personaje Foarte pozitive : ( sunt cei care-ti fac ziua frumoasa prin simpla lor prezenta, oamenii apropiati, dragi, extraordinari, admirabili, care sunt intotdeauna intr-o lumina buna si mereu colorati in culori frumoase).

Personaje pozitive: ( astia-s prezente dragute, care pot fi vechi cunostinte, sau cunostinte foarte noi, care insa aduc cu ele primavara). Astfel de personaje au toate sansele sa fie trecute la un moment dat, la categoria personajelor Foarte Pozitive.

Personajele negative: ( sunt cativa mici, rai, uratzi si invidiosi - nici macar nu au culoare sunt un fel de...."experimente umane", pot fi periculosi uneori, dar oricum nu merita luati in serios). Chiar daca te enerveaza, iti dai seama ca nici macar atat nu merita. Dar trebuie si astia ( asa 2-3) pentru contrast.

Decorul: ( o categorie extrem de larga, care include simpli trecatori, cainele vecinei, baba de la etajul 2, oamenii necunoscuti care imi zambesc fara vre-un motiv si multe, multe alte elemente "miscatoare" sau statice, evenimente, fenomene si situatii.

Ultimul dar nu cel din urma in intreaga Poveste, este soundtrack-ul. Iar aici nu pot exista definitii, in fiecare zi exista tonalitati si acorduri diferite, pe care le traiesc toate personajele cate putin, insa care sunt dirijate in mare parte de catre Personajul Principal. Iar privind in urma uneori, poti sa-ti dai seama daca pana acum a sunat o simfonie sau doar cateva note absurde.

Asadar, ca in orice poveste....inainte mult mai este. :)

Draga Mos Craciun

Draga Moshule,

Chiar daca probabil stii ce-as vrea eu sa-mi aduci anul asta, m-am gandit ca ar fi bine sa fac niste precizari, ca sa fii sigur, in caz ca te mai lasa memoria (periodic).

In primul, atunci cand zbori prin partile astea sa porti masca,( nuuu, nu de gaz, masca din asta medicinala care e 3 lei prin farmacii). Nu de alta, dar daca mai racesti si tu, s-a dus cu tot spiritul Craciunului.

Ar mai fi ceva, daca dai peste din aia care nu mai cred in povesti, zane si mosi, nu te intrista, ei pur si simplu au crescut privindu-l pe Pokemon si alti monstri la TV, niste "greseli grafice", la care nu-i clar unde-s ochii si de unde exact le cresc mainile...si..consecintele se vad cu ochiul liber.

Acuma sa revin la LISTA mea de anul asta (mai bine zis prima parte a listei):

1. Fa te rog ceva sa dispara troleibuzele, iar in locul lor sa apara niste masinarii dragute in care sa nu fie niciodata aglomeratie sau mizerie, in schimb, sa fie ziare si carti de colorat (ca sa nu mai scrie lumea me pereti cum il/o cheama si pe cine iubeste in ziua aia. In loc de taxatoarea grasa care mereu nu incape, adu te rog un elf care sa zboare zambind frumos printre oameni, impartindu-le bomboane sau gume de mestecat.
2. Ar fi util daca ai aduce cateva semafoare fermecate, care sa le dea cate o palma la modul cel mai direct soferilor ce merg pe verde si pietonilor care traverseaza pe rosu.
3. Poate aduci si niste bradutzi impodobiti gata, sa-i lasi pe strazi, sa fie clar ca vine Craciunul, nu de alta dar ar putea sa vina si Iepurasul de Pasti la cat de "impodobita" e capitala.
4. Sa treci te rog pe la ZOO, ca sa faci o mica schimbare: elibereaza animalele din custi, iar in locul lor pune angajatii Gradinii Zoologice, ca sa simta pe pielea lor cum e sa fii LEU acolo, intr-un spatiu de 1,5 metri.
5. Te-as ruga sa aduci "minte proshtilor", dar cred ca nici farmecele tale nu ajuta aici, asa ca poate il aduci pe Vlad Tzepes la Chisinau(asa, intr-o scurta vacanta de o saptamana).
6. Adu daca se poate cateva kilograme de somn babei de la et 2, poate dupa un somn bun, o sa uite sa "incante" imprejurimile cu imnul CCCP in fiecare dimineatza la ora CINCI..
7. Ca sa inchei frumos primul capitol al listei, te rog sa aduci zambete celor multzi si bosumflatzi de pe strazi. Timp, care sa ajunga la totzi pentru toate si sa nu se mai planga lumea de lipsa lui. Inspiratie celor ce o cauta si multumire deplina celor ce o gasesc si singuri.

Acuma inchei pentru moment, tre sa plec. Dar fii sigur Moshule ca revin pentru ca sa completez lista.

Stii tu, ca-n poveste, inainte mult mai este..

Larevedere!!!

Cu drag, Eu.:)

Destinatar:

MOS CRACIUN ( cu plete dalbe)

Strada Fulgilor de Nea

Regatul Zapezilor

Polul Nord

'Geaba vii, 'geaba te duci, 'geaba rupi niste papuci

Anii de studentie, pentru unii- perioada cu multe carti, nopti nedormite, praf de biblioteci si intrebari ce-si cauta raspunsul....

Pentru altii insa, nu e decat un motiv sa stea la o barfa cu dragii de colegi, sau sa povesteasca ce "tragedii" s-au mai abatut pe capul eroilor din telenovele, (din care fereasca Sfantu' sa pierzi vre-un episod)

In perioada examenelor se chinuie lumea, varsa lacrimi, aprind lumanari cu rugi fierbinti, (doar o auzi el Sfantu Petru si o face minunea unei note "luminoase" )...dupa ce trece si asta, lucrurile revin la locul lor. Iarasi lumea devine ocupata cu ocupatii "importante" si cu tot regretul si bunele intentii (de dimineatza) nu mai ajung la ore. Bun si asa, ca doar zile sunt multe in astia trei ani de facultate.

Cand intr-o buna dimineatza, se trezeste studentul si spre marea-i uimire afla (de prin vecini si sms-uri) ca trebuie in timp record sa "inventeze" si el o teza de licenta.

Uite atunci vine panica, unde se plimba teza asta sa o gaseasca el....nervi, "emotzuri", iar lacrimi, iar rugaciuni siiii hop: apare si teza ca prin minune. E, dar asa cum un rau nu vine niciodata singur se ivesc in zare si Sfintele Examene de Licenta.....of, tare greu, dar pentru ca studentii "le reusesc pe toate", intr-o alta dimineatza se trezeste studentul mamii cu DIPLOMA, stai sa vezi acuma viata de rege....DA...de unde? Toti angajatorii vor CV si interviu, pilele nu mai tin si aici apare MAREA NEDUMERIRE: Cum Doamne iarta-ma nu ma face nimeni "Seful Sefilor"??? ca doar am diploma care straluceste de frumoasa ce este.....

Si in final, ajung fostii studenti "geniali" sa spuna ca "au invatat degeaba", ca "e nedreapta lumea" si din vina tuturor ajung sa profeseze munci grele, care nici pe departe nu au tangente cu titlul diplomei...Oare de ce???:)) in NICI UN CAZ DIN VINA LOR, DESIGUR....

Aici mi-a venit in minte o veche fabula de a lui G.Toparceanu:

"Rumegând cocenii de pe lânga jug,

S-a-ntrebat odata boul de la plug:

- Doamne, pe când altii huzuresc mereu,

Pentru ce eu singur sa muncesc din greu?

...La-ntrebarea asta, un prelung ecou

I-a raspuns din slava: - Pentru ca esti bou..."

La vanatoare de fluturi

Se zice ca a venit Primavara, e, o fi asa, daca e sa ma uit afara ,dar dupa fetzele acre ale oamenilor din strada...mi se pare toiul Iernii.

De exemplu azi: zi frumoasa cu soare , un pic de vant, eu racita DAR totusi e bine.

Ies afara ca am treaba nu de alta, prima mutra care-mi iese-n cale, o baba care pare sa fie suparata rau pe tot ce o inconjoara, din anumite motive (cunoscute numai de "geniul" mintzii ei), ia de jos o piatra si o arunca dupa un biet catel ce-si odihnea osul la soare. Ma opresc si o intreb: " Nu va este mila de el?" La care baba total derutata imi explica in fuga faptul ca acest caine e un netrebnic si ca sta exact in gradina ei si ca "le-ar rupe gatul tuturor javrelor ce ii calca florile" ..." Dar daca ar fi un fluture?" intreb eu asa pentru ca nu pot sa tac. Se intoarce spre mine si uitandu-se urat: "Fluturii nu latra si nu-si fac treburile-n gradini" . "Asta nu putem sti cu sigurantza", ii raspund eu si o las sa comenteze singura.

Prin oras..In multitudinea de vorbe, urlete, ragete, sunete stranii, etc, care pot fi auzite prin centrul insoritei capitale aud cateva acorduri ale unor piese de jazz. Niste tineri canta in strada sub ochii nedumeriti, mirati, curiosi sau, pur si simplu goi ai trecatorilor. Ma opresc putin.

" Uite la ei cum pierd timpul, eu la varsta lor lucram la colhoz si aveam si tractor da ei sufla-n fluier si cersesc" Erau vocile unor domni care isi fumau tigarile cu ochii in soare. Ei cum sa le explic eu ca alea nu sunt "fluiere" si ceea ce fac ei nu se numeste cersit...eh..pentru o clipa imi fugi gandul la fluturi, cat de frumos este zborul lor si totusi cat de banal pare pentru unii oameni...

"Lua-l-ar naiba de soare ca imi da in ochi" zice o doamna in troleu catre sotul ei (presupun). "Ihi" raspunde acesta aratand deplina afirmatie pt cele spuse. Asta chiar mi s-a parut amuzant, si oare ce ar fi daca ar disparea asa dintr-o data si Soarele, ar fi mai fericita respectiva?? Nu cred..

In fine, de ce sa tot vorbim de lucruri marete, schimbari, vremuri mai bune si multe din tonalitatea asta, daca atata lume habar nu are sa pretuiasca lucrurile frumoase care i se dau pe gratis si pe care le intalneste la fiecare pas??

De frica sa nu uite si Povestile de noi...

A fost odata o palma de pamant pe care toate "ploile" istoriei au biciuit-o cu cruzime si pe care primavara o impresura cu flori an de an, parca pentru a-i sterge din tristete....

Nu incerc sa schitez o imagine plangacioasa de continua victima dar, acum, daca iesi in strada te convingi in scurt timp de acest lucru..Foarte Regretabil DAR Adevarat...

Da, da, exact vorbesc despre Republica Moldova, tarisoara ceea de care habar nu au multi occidentali si pe care o indragesc cei care o viziteaza.

Revenind cu picioarele pe solul realitatii vedem alt episod al povestii: oameni care prefera sa nu iasa din casa de frica pericolelor ce i-ar putea astepta afara...Tinerii- categorie a societatii care sunt cea mai sigura directie spre succes, ce li se intampla? Sunt batuti, maltratati si intimidati in plina strada.

.....SUNA PROMITATOR, NU?......

Jurnalistii- cei care ne aduc noutatile si care ne prezinta lumea in cuvinte...le este ordonat sa taca, sau...sa vorbeasca la comanda ca niste papagali dresati, care trebuie sa se multumeasca cu largimea custii lor si sa nu uite ca "adevarul trebuie sa fie mereu unul comod".

Ma infioara tabloul junglei in care ajungem, oare astia se pot numi oameni?

Cuvantul- cel mai mare talent al oamenilor, accesibil pentru Regi si pentru Boschetari, tocmai el este calcat cu vehementa in picioare... Daca ajungi sa-ti fie frica sa vorbesti atunci ce-ti ramane sa faci? Ne mai putem oare simti oameni intr-o societate imbacsita de interdictii, controlata si inghetata de principii demult invechite? Cu siguranta NU.

Peste tot in lume se simte farmecul Sfintelor Sarbatori de Pasti....Ma intreb oare cum va arata Ziua Invierii aici la Chisinau, ar fi pacat sa fie umbrita de plumbul terorii mute ce a invaluit de ceva vreme capitala.

Daca lucrurile vor continua pe aceleasi acorduri ma tem ca no sa mai ramana loc nici pentru povestile de seara, petru ca oricum in vise vor veni cosmaruri..

Toti Mos Craciunii din lume vor evita sa mai calce pe plaiuri moldave de frica vamilor si de posibilitatea de a fi arestati "cu tot cu reni si daruri"..

Toate celelalte personaje de poveste, care ne fac sarbatorile mai frumoase, vor pleca si ele pentru ca nici macar iluziile nu pot supravietui intr-o societate lipsita de drepturi, in care nu exista valori....

Papusile nu au suflet, dar daca ar avea- ar plange vazand ce li se intampla unor oameni in secolul XXI...