Antropologie la Mall si pantomima unor papusi ridicole

Întâi de toate, nu-mi place ideea "hai să ne vedem la Mall", de ce tocmai acolo şi nu în altă parte? "Pentru că e atmosfera cool"- mi-a raspuns odată o colegă, aproape uimită de

intrebarea-mi atât de.."naivă".

De câte ori ajung acolo, observ tot felul de lucruri care probabil ar face împreună un studiu de antropologie.

Imaginea clară şi complexă a unei "veritabile" turme. Mai mult, o comunitate ce se complace în discutarea amplă şi emotivă a unor nimicuri, ( bârfe, bârfuliţe, ştiri de 2 lei umflate

prin talk-show-uri şi tabloide, tendinţe "moderne" dezlipite caraghios de pe coperte colorate şi aplicate deasupra mutrelor de mulgătoare şi văcari)...de-a dreptul patetic.

Mi se creează impresia că imbecililor le place enorm să stea împreună într-o cutie, în care ar dispărea riscul de a gândi cu propriul cap, care, e mult mai bine să stea pe post de suport pentru mult râvnita pălărie GUCCI (de ex-lu).

În condiţiile astea nu ai neapărată nevoie să gandeşti, ( nu de alta, dar există riscul de a face riduri..pe creier).

Trebuie doar să corespunzi cu stricteţe unor "norme":

-Să ai unghii suficient de ascuţite şi mari, încât să nu încapă în mănuşi, ( desigur, nu contează dacă ai mâini mari şi inestetice care "suportă" cu greu şocul de design la care au fost supuse).

- Machiajul, desigur! Mai bine zis multitudinea de produse aşezate angro pe biata epidermă, care resemnată aşteaptă ...PLOAIA.

-Tre să ţii gura întredeschisă, când eşti pe regim de pauză cerebrală, manieră "neorealistă" de a-ţi ilustra stilul şi statutul de Barbie cu 6 baterii.

- Dacă îţi trece prin cap să deschizi o carte, important este să fie una "cool", să aiba cel mult 3 personaje, poveste de telenovelă, autor în vogă şi copertă de nuanţa poşetei.

- Să nu cumva să râzi natural, sau să dai frâu liber propriilor idei şi emoţii-pericol de...electrocutare existenţială.

- Şi să nu uit, să-ţi faci abonament la Solar, acolo se naşte esenţa frumuseţii eterne. (Când văd disperarea care îi cuprinde pe unii din motiv că nu au reuşit să ajungă azi la solar, mă gândesc dacă abonamentul ăsta include şi reduceri pentru clinicile oncologice).

Lista asta desigur, poate continua la nesfârşit, câte bordeie atâtea obiceie...important este să realizăm în timp util unde este limita dintre modă, stil, frumuseţe şi maimuţăreala banală şi ridicolă, dictată de aşa-numite tendinţe şi stiluri, care sunt mai întâi de toate instrumente comerciale gândite bine şi promovate abuziv, tocmai pentru a direcţiona turma pe traseul dorit.

Şi mai ales, dragilor şi dragelor, GÂNDIŢI, nu se va întâmpla nici o tragedie, vă garantez, mai mult de atât, v-ar uimi în fiecare zi rezultatele fenomenale ale acestui proces complex şi accesibil atât prinţilor, cât şi cerşetorilor din lumea întreagă.

Poveste despre cum se fac Povestile

" Corina, tu de pe ce planeta esti?"- ma intreaba ieri un domn doctor cu ochelari rotunzi si privire urata.

" De pe Soare" , raspund eu fara sa dau prea multa atentie intrebarii.

Tot felul de...diferiti in lumea asta, nu ca m-ar deranja, chiar deloc, insa nu-mi place cand incearca sa-mi dea lectii despre " ce e bine " si ce nu. Ascult intotdeauna sfaturile, insa atunci cand ti se impune ceva drept "adevar absolut" - devine aberatie.

Viata e un fel de poveste, cel putin, e schitata dupa acelasi gen de scenariu:

Personajul principal .

Personaje Foarte pozitive : ( sunt cei care-ti fac ziua frumoasa prin simpla lor prezenta, oamenii apropiati, dragi, extraordinari, admirabili, care sunt intotdeauna intr-o lumina buna si mereu colorati in culori frumoase).

Personaje pozitive: ( astia-s prezente dragute, care pot fi vechi cunostinte, sau cunostinte foarte noi, care insa aduc cu ele primavara). Astfel de personaje au toate sansele sa fie trecute la un moment dat, la categoria personajelor Foarte Pozitive.

Personajele negative: ( sunt cativa mici, rai, uratzi si invidiosi - nici macar nu au culoare sunt un fel de...."experimente umane", pot fi periculosi uneori, dar oricum nu merita luati in serios). Chiar daca te enerveaza, iti dai seama ca nici macar atat nu merita. Dar trebuie si astia ( asa 2-3) pentru contrast.

Decorul: ( o categorie extrem de larga, care include simpli trecatori, cainele vecinei, baba de la etajul 2, oamenii necunoscuti care imi zambesc fara vre-un motiv si multe, multe alte elemente "miscatoare" sau statice, evenimente, fenomene si situatii.

Ultimul dar nu cel din urma in intreaga Poveste, este soundtrack-ul. Iar aici nu pot exista definitii, in fiecare zi exista tonalitati si acorduri diferite, pe care le traiesc toate personajele cate putin, insa care sunt dirijate in mare parte de catre Personajul Principal. Iar privind in urma uneori, poti sa-ti dai seama daca pana acum a sunat o simfonie sau doar cateva note absurde.

Asadar, ca in orice poveste....inainte mult mai este. :)

Draga Mos Craciun

Draga Moshule,

Chiar daca probabil stii ce-as vrea eu sa-mi aduci anul asta, m-am gandit ca ar fi bine sa fac niste precizari, ca sa fii sigur, in caz ca te mai lasa memoria (periodic).

In primul, atunci cand zbori prin partile astea sa porti masca,( nuuu, nu de gaz, masca din asta medicinala care e 3 lei prin farmacii). Nu de alta, dar daca mai racesti si tu, s-a dus cu tot spiritul Craciunului.

Ar mai fi ceva, daca dai peste din aia care nu mai cred in povesti, zane si mosi, nu te intrista, ei pur si simplu au crescut privindu-l pe Pokemon si alti monstri la TV, niste "greseli grafice", la care nu-i clar unde-s ochii si de unde exact le cresc mainile...si..consecintele se vad cu ochiul liber.

Acuma sa revin la LISTA mea de anul asta (mai bine zis prima parte a listei):

1. Fa te rog ceva sa dispara troleibuzele, iar in locul lor sa apara niste masinarii dragute in care sa nu fie niciodata aglomeratie sau mizerie, in schimb, sa fie ziare si carti de colorat (ca sa nu mai scrie lumea me pereti cum il/o cheama si pe cine iubeste in ziua aia. In loc de taxatoarea grasa care mereu nu incape, adu te rog un elf care sa zboare zambind frumos printre oameni, impartindu-le bomboane sau gume de mestecat.
2. Ar fi util daca ai aduce cateva semafoare fermecate, care sa le dea cate o palma la modul cel mai direct soferilor ce merg pe verde si pietonilor care traverseaza pe rosu.
3. Poate aduci si niste bradutzi impodobiti gata, sa-i lasi pe strazi, sa fie clar ca vine Craciunul, nu de alta dar ar putea sa vina si Iepurasul de Pasti la cat de "impodobita" e capitala.
4. Sa treci te rog pe la ZOO, ca sa faci o mica schimbare: elibereaza animalele din custi, iar in locul lor pune angajatii Gradinii Zoologice, ca sa simta pe pielea lor cum e sa fii LEU acolo, intr-un spatiu de 1,5 metri.
5. Te-as ruga sa aduci "minte proshtilor", dar cred ca nici farmecele tale nu ajuta aici, asa ca poate il aduci pe Vlad Tzepes la Chisinau(asa, intr-o scurta vacanta de o saptamana).
6. Adu daca se poate cateva kilograme de somn babei de la et 2, poate dupa un somn bun, o sa uite sa "incante" imprejurimile cu imnul CCCP in fiecare dimineatza la ora CINCI..
7. Ca sa inchei frumos primul capitol al listei, te rog sa aduci zambete celor multzi si bosumflatzi de pe strazi. Timp, care sa ajunga la totzi pentru toate si sa nu se mai planga lumea de lipsa lui. Inspiratie celor ce o cauta si multumire deplina celor ce o gasesc si singuri.

Acuma inchei pentru moment, tre sa plec. Dar fii sigur Moshule ca revin pentru ca sa completez lista.

Stii tu, ca-n poveste, inainte mult mai este..

Larevedere!!!

Cu drag, Eu.:)

Destinatar:

MOS CRACIUN ( cu plete dalbe)

Strada Fulgilor de Nea

Regatul Zapezilor

Polul Nord

'Geaba vii, 'geaba te duci, 'geaba rupi niste papuci

Anii de studentie, pentru unii- perioada cu multe carti, nopti nedormite, praf de biblioteci si intrebari ce-si cauta raspunsul....

Pentru altii insa, nu e decat un motiv sa stea la o barfa cu dragii de colegi, sau sa povesteasca ce "tragedii" s-au mai abatut pe capul eroilor din telenovele, (din care fereasca Sfantu' sa pierzi vre-un episod)

In perioada examenelor se chinuie lumea, varsa lacrimi, aprind lumanari cu rugi fierbinti, (doar o auzi el Sfantu Petru si o face minunea unei note "luminoase" )...dupa ce trece si asta, lucrurile revin la locul lor. Iarasi lumea devine ocupata cu ocupatii "importante" si cu tot regretul si bunele intentii (de dimineatza) nu mai ajung la ore. Bun si asa, ca doar zile sunt multe in astia trei ani de facultate.

Cand intr-o buna dimineatza, se trezeste studentul si spre marea-i uimire afla (de prin vecini si sms-uri) ca trebuie in timp record sa "inventeze" si el o teza de licenta.

Uite atunci vine panica, unde se plimba teza asta sa o gaseasca el....nervi, "emotzuri", iar lacrimi, iar rugaciuni siiii hop: apare si teza ca prin minune. E, dar asa cum un rau nu vine niciodata singur se ivesc in zare si Sfintele Examene de Licenta.....of, tare greu, dar pentru ca studentii "le reusesc pe toate", intr-o alta dimineatza se trezeste studentul mamii cu DIPLOMA, stai sa vezi acuma viata de rege....DA...de unde? Toti angajatorii vor CV si interviu, pilele nu mai tin si aici apare MAREA NEDUMERIRE: Cum Doamne iarta-ma nu ma face nimeni "Seful Sefilor"??? ca doar am diploma care straluceste de frumoasa ce este.....

Si in final, ajung fostii studenti "geniali" sa spuna ca "au invatat degeaba", ca "e nedreapta lumea" si din vina tuturor ajung sa profeseze munci grele, care nici pe departe nu au tangente cu titlul diplomei...Oare de ce???:)) in NICI UN CAZ DIN VINA LOR, DESIGUR....

Aici mi-a venit in minte o veche fabula de a lui G.Toparceanu:

"Rumegând cocenii de pe lânga jug,

S-a-ntrebat odata boul de la plug:

- Doamne, pe când altii huzuresc mereu,

Pentru ce eu singur sa muncesc din greu?

...La-ntrebarea asta, un prelung ecou

I-a raspuns din slava: - Pentru ca esti bou..."

La vanatoare de fluturi

Se zice ca a venit Primavara, e, o fi asa, daca e sa ma uit afara ,dar dupa fetzele acre ale oamenilor din strada...mi se pare toiul Iernii.

De exemplu azi: zi frumoasa cu soare , un pic de vant, eu racita DAR totusi e bine.

Ies afara ca am treaba nu de alta, prima mutra care-mi iese-n cale, o baba care pare sa fie suparata rau pe tot ce o inconjoara, din anumite motive (cunoscute numai de "geniul" mintzii ei), ia de jos o piatra si o arunca dupa un biet catel ce-si odihnea osul la soare. Ma opresc si o intreb: " Nu va este mila de el?" La care baba total derutata imi explica in fuga faptul ca acest caine e un netrebnic si ca sta exact in gradina ei si ca "le-ar rupe gatul tuturor javrelor ce ii calca florile" ..." Dar daca ar fi un fluture?" intreb eu asa pentru ca nu pot sa tac. Se intoarce spre mine si uitandu-se urat: "Fluturii nu latra si nu-si fac treburile-n gradini" . "Asta nu putem sti cu sigurantza", ii raspund eu si o las sa comenteze singura.

Prin oras..In multitudinea de vorbe, urlete, ragete, sunete stranii, etc, care pot fi auzite prin centrul insoritei capitale aud cateva acorduri ale unor piese de jazz. Niste tineri canta in strada sub ochii nedumeriti, mirati, curiosi sau, pur si simplu goi ai trecatorilor. Ma opresc putin.

" Uite la ei cum pierd timpul, eu la varsta lor lucram la colhoz si aveam si tractor da ei sufla-n fluier si cersesc" Erau vocile unor domni care isi fumau tigarile cu ochii in soare. Ei cum sa le explic eu ca alea nu sunt "fluiere" si ceea ce fac ei nu se numeste cersit...eh..pentru o clipa imi fugi gandul la fluturi, cat de frumos este zborul lor si totusi cat de banal pare pentru unii oameni...

"Lua-l-ar naiba de soare ca imi da in ochi" zice o doamna in troleu catre sotul ei (presupun). "Ihi" raspunde acesta aratand deplina afirmatie pt cele spuse. Asta chiar mi s-a parut amuzant, si oare ce ar fi daca ar disparea asa dintr-o data si Soarele, ar fi mai fericita respectiva?? Nu cred..

In fine, de ce sa tot vorbim de lucruri marete, schimbari, vremuri mai bune si multe din tonalitatea asta, daca atata lume habar nu are sa pretuiasca lucrurile frumoase care i se dau pe gratis si pe care le intalneste la fiecare pas??

De frica sa nu uite si Povestile de noi...

A fost odata o palma de pamant pe care toate "ploile" istoriei au biciuit-o cu cruzime si pe care primavara o impresura cu flori an de an, parca pentru a-i sterge din tristete....

Nu incerc sa schitez o imagine plangacioasa de continua victima dar, acum, daca iesi in strada te convingi in scurt timp de acest lucru..Foarte Regretabil DAR Adevarat...

Da, da, exact vorbesc despre Republica Moldova, tarisoara ceea de care habar nu au multi occidentali si pe care o indragesc cei care o viziteaza.

Revenind cu picioarele pe solul realitatii vedem alt episod al povestii: oameni care prefera sa nu iasa din casa de frica pericolelor ce i-ar putea astepta afara...Tinerii- categorie a societatii care sunt cea mai sigura directie spre succes, ce li se intampla? Sunt batuti, maltratati si intimidati in plina strada.

.....SUNA PROMITATOR, NU?......

Jurnalistii- cei care ne aduc noutatile si care ne prezinta lumea in cuvinte...le este ordonat sa taca, sau...sa vorbeasca la comanda ca niste papagali dresati, care trebuie sa se multumeasca cu largimea custii lor si sa nu uite ca "adevarul trebuie sa fie mereu unul comod".

Ma infioara tabloul junglei in care ajungem, oare astia se pot numi oameni?

Cuvantul- cel mai mare talent al oamenilor, accesibil pentru Regi si pentru Boschetari, tocmai el este calcat cu vehementa in picioare... Daca ajungi sa-ti fie frica sa vorbesti atunci ce-ti ramane sa faci? Ne mai putem oare simti oameni intr-o societate imbacsita de interdictii, controlata si inghetata de principii demult invechite? Cu siguranta NU.

Peste tot in lume se simte farmecul Sfintelor Sarbatori de Pasti....Ma intreb oare cum va arata Ziua Invierii aici la Chisinau, ar fi pacat sa fie umbrita de plumbul terorii mute ce a invaluit de ceva vreme capitala.

Daca lucrurile vor continua pe aceleasi acorduri ma tem ca no sa mai ramana loc nici pentru povestile de seara, petru ca oricum in vise vor veni cosmaruri..

Toti Mos Craciunii din lume vor evita sa mai calce pe plaiuri moldave de frica vamilor si de posibilitatea de a fi arestati "cu tot cu reni si daruri"..

Toate celelalte personaje de poveste, care ne fac sarbatorile mai frumoase, vor pleca si ele pentru ca nici macar iluziile nu pot supravietui intr-o societate lipsita de drepturi, in care nu exista valori....

Papusile nu au suflet, dar daca ar avea- ar plange vazand ce li se intampla unor oameni in secolul XXI...

All The Invisible Children..

All the Invisible Children is the brainchild of Producer Chiara Tilesi. Together with Stefano Veneruso, her producing partner of MK Film Productions, they firmly believed in the realization of this film composed of seven segments directed by authoritative directors. The film makers narrate, through their own personal perspective, unique stories about the children’s condition in their part of the world.

Considering the complexity and actual aim of the project, the producers felt the need to involve different personalities and institutions. All the Invisible Children has actually been produced by Maria Grazia Cucinotta, Chiara Tilesi and Stefano Veneruso for MK Film Productions, in conjunction with associate producers Gaetano Daniele, Anna Rita Dell’Atte, Cesare Falletti di Villa Falletto and Andrea Piedimonte. Moreover, the film has been co-produced by Rai Cinema and distributed in Italy by 01 Distribution.


Following, is an apercu of the directors who realized this extraordinary film and a glimpse of their work:
MEHDI CHAREF’s troubling story Tanza is named after its hero, a twelve-year-old boy who joins an army of freedom fighters; EMIR KUSTURICA’s uplifting segment tells the heartbreaking tale of a young gypsy boy; SPIKE LEE’s powerful film Jesus Children of America tells of the struggle of a Brooklyn teenager who realizes that she is the HIV-positive daughter of drug-addicted parents; KATIA LUND’s poignant contribution entitled BILU & JOÃO , portrays a day in the life of two enterprising children struggling on the streets of São Paolo; JORDAN SCOTT and RIDLEY SCOTT have co-directed the hypnotic Jonathan, written by Jordan Scott, depicting a photojournalist whose desperate need to escape his personal torment allows him to regress back to his childhood; STEFANO VENERUSO has co-written and directed Ciro, a story about a young boy living between crime and play in the run down housing estates of Naples; and JOHN WOO’s moving film Song Song & Little Cat follows the special bond between the penniless orphan, Little Cat, and the wealthy yet troubled Song Song.

This unique project brings together these incredible talents from very different parts of the world to create a feature with a strong image and a powerful message.

Producer Chiara Tilesi discusses the thinking behind the project:
“The title says it all: ‘All the Invisible Children’; our aim is to bring ignored children’s issues into public awareness and consciousness, if nothing else, to make them more visible. Cinema, like music and other art forms, is a perfect medium to raise the bar of awareness, empathy, compassion and understanding. We all felt that this was an opportunity that needed to be seized. I am so glad we did, and I thank all our participants very sincerely.”

The film, which has premiere at the Venice Film Festival in September 2005, took over four years to make and as Chiara Tilesi explains, funding was not easy.
“Securing the finance was actually quite difficult considering the complexity and size of the project. It took four years of hard work and we knocked on many doors. However, as this film transcends the entertainment industry, we brought together several ‘worlds’. In the end though, thanks to the energy and inspiration of the directors and solid and committed production teamwork, we succeeded in securing finance. Another aspect that seems to be worth mentioning, is the one of global production organization and logistics; dealing with eight different directors in seven different countries sometimes even simultaneously, has been quite challenging for our entire team. Thanks to the quality and stature of the directors and their producers’ work though, I can say that being on every set has been for me a great professional experience and a true learning opportunity”.

Each director has been given total creative freedom, with the back up of the producers who were there to help every step of the way. Chiara explains:
“When I first thought about doing this film it was essential that each of the directors be allowed to choose their theme and have the freedom to develop their idea. It would have been absurd to try and impose themes onto them - if they are not portraying something close to their hearts, it would not have the same resonance. We discussed the main aim of the film, which was to underline those aspects of children that most of the times are invisible; and they are invisible because nobody knows about them. The only preset concept was that we were looking for stories about the plight of children from their own countries. Miraculously, all the directors came up with completely different themes.”