Bunicutza mea, o persoana extraordinara de la care in fiecare zi invat ceva frumos si pe care nu voi inceta niciodata sa o admir.
Chiar daca timpul trece fulgerator lasand fire albe in parul ei odata negru ca pana corbului, cei aproape 90 de ani nu fac decat sa o innobileze, fara a putea sa-i stearga limpezimea privirii si zambetul.
Mereu zice ca varsta omului este doar o scuza a timpului si ca defapt important este varsta pe care o ai in suflet-iar la ea in suflet e mereu soare si urme de primavara.
Are o viatza despre care s-ar putea scrie carti, imbratisand domenii extrem de diverse: de la arta , muzica si compozitie, pana la medicina,pedagogie si ziaristica.
Zice ca daca ar mai face o facultate asta ar fi cu sigurantza ceva de domeniu politic (si sunt sigura ca ar avea rezultate foarte bune:).
Cea mai mare pasiune a ei este DE A TRAI, combina cu maiestrie acordurile viorii si muncile agricole de care se ocupa vara intreaga, bucurandu-se nespus de roadele toamnei aurii.
Am rugato azi sa-mi descrie pe scurt o zi asa cum o traieste ea, iata ce mi-a zis:
" Deabia deschid ochii si soarele imi invaluie casa cu lumina lui splendida, iar zarea imi promite o zi buna. Pe fereastra se zareste Nistru ce isi spune zi de zi povestea milenara. In scurt timp pornesc la camp, acolo unde culturile agricole se simt in largul lor iar Soarele si Ploaia isi construiesc imparatia. Drumul (de 6 km) imi da timp suficient de a fugi cu gandul la tot felul de trebi dar si la planuri de viitor apropiat. Ajungand la camp vad de departe nucul sadit de mine acu 4 ani, care deja imi serveste drept adapost de razele fierbinti ale lunii iulie. Cand obosesc de munca , ma asez sub nuc sa-mi trag rasuflarea si sa observ zborul pasarilor care se avanta frenetic dupa insecte.Timpul se deapana vertiginos si razele soarelui din ce in ce mai nemiloase, ma determina sa-mi continui prezentza la umbra nucului, iar dupa o noua runda de munci agricole ma indrept spre casa.
Cu fiecare zi , dorintza de a ma afla aici in "bratele naturii" , sub nucul cel plin de rod se intetzeste si in plus, cum as putea sa renuntz la acest spectacol pe care mi-l ofera natura in fiecare zi. Intotdeauna am avut o pasiune aparte pentru tot ce e frumos- iar cu anii acest sentiment se aprofundeaza in continuu.
Acum, il rog pe Dumnezeu sa ne daruiasca o toamna de poveste, cat mai bogata in toata varietatea sa de aspecte, iar noi sa ne facem in fiecare zi timp sa o admiram."
Dupa spusele bunicii nu mai zic nimic, decat faptul ca ma inchin in fatza unui asemenea suflet si ii multumesc pentru toate cu mult drag.:):):):):)
