Sunday 31 October 2010

Antropologie la Mall si pantomima unor papusi ridicole


Întâi de toate, nu-mi place ideea "hai să ne vedem la Mall", de ce tocmai acolo şi nu în altă parte? "Pentru că e atmosfera cool"- mi-a raspuns odată o colegă, aproape uimită de
intrebarea-mi atât de.."naivă".
De câte ori ajung acolo, observ tot felul de lucruri care probabil ar face împreună un studiu de antropologie.
Imaginea clară şi complexă a unei "veritabile" turme. Mai mult, o comunitate ce se complace în discutarea amplă şi emotivă a unor nimicuri, ( bârfe, bârfuliţe, ştiri de 2 lei umflate
prin talk-show-uri şi tabloide, tendinţe "moderne" dezlipite caraghios de pe coperte colorate şi aplicate deasupra mutrelor de mulgătoare şi văcari)...de-a dreptul patetic.
Mi se creează impresia că imbecililor le place enorm să stea împreună într-o cutie, în care ar dispărea riscul de a gândi cu propriul cap, care, e mult mai bine să stea pe post de suport pentru mult râvnita pălărie GUCCI (de ex-lu).
În condiţiile astea nu ai neapărată nevoie să gandeşti, ( nu de alta, dar există riscul de a face riduri..pe creier).
Trebuie doar să corespunzi cu stricteţe unor "norme":
-Să ai unghii suficient de ascuţite şi mari, încât să nu încapă în mănuşi, ( desigur, nu contează dacă ai mâini mari şi inestetice care "suportă" cu greu şocul de design la care au fost supuse).
- Machiajul, desigur! Mai bine zis multitudinea de produse aşezate angro pe biata epidermă, care resemnată aşteaptă ...PLOAIA.
-Tre să ţii gura întredeschisă, când eşti pe regim de pauză cerebrală, manieră "neorealistă" de a-ţi ilustra stilul şi statutul de Barbie cu 6 baterii.
- Dacă îţi trece prin cap să deschizi o carte, important este să fie una "cool", să aiba cel mult 3 personaje, poveste de telenovelă, autor în vogă şi copertă de nuanţa poşetei.
- Să nu cumva să râzi natural, sau să dai frâu liber propriilor idei şi emoţii-pericol de...electrocutare existenţială.
- Şi să nu uit, să-ţi faci abonament la Solar, acolo se naşte esenţa frumuseţii eterne. (Când văd disperarea care îi cuprinde pe unii din motiv că nu au reuşit să ajungă azi la solar, mă gândesc dacă abonamentul ăsta include şi reduceri pentru clinicile oncologice).
Lista asta desigur, poate continua la nesfârşit, câte bordeie atâtea obiceie...important este să realizăm în timp util unde este limita dintre modă, stil, frumuseţe şi maimuţăreala banală şi ridicolă, dictată de aşa-numite tendinţe şi stiluri, care sunt mai întâi de toate instrumente comerciale gândite bine şi promovate abuziv, tocmai pentru a direcţiona turma pe traseul dorit.
Şi mai ales, dragilor şi dragelor, GÂNDIŢI, nu se va întâmpla nici o tragedie, vă garantez, mai mult de atât, v-ar uimi în fiecare zi rezultatele fenomenale ale acestui proces complex şi accesibil atât prinţilor, cât şi cerşetorilor din lumea întreagă.

Wednesday 3 February 2010

Poveste despre cum se fac Povestile


" Corina, tu de pe ce planeta esti?"- ma intreaba ieri un domn doctor cu ochelari rotunzi si privire urata.

" De pe Soare" , raspund eu fara sa dau prea multa atentie intrebarii.



Tot felul de...diferiti in lumea asta, nu ca m-ar deranja, chiar deloc, insa nu-mi place cand incearca sa-mi dea lectii despre " ce e bine " si ce nu. Ascult intotdeauna sfaturile, insa atunci cand ti se impune ceva drept "adevar absolut" - devine aberatie.


Viata e un fel de poveste, cel putin, e schitata dupa acelasi gen de scenariu:


Personajul principal .


Personaje Foarte pozitive : ( sunt cei care-ti fac ziua frumoasa prin simpla lor prezenta, oamenii apropiati, dragi, extraordinari, admirabili, care sunt intotdeauna intr-o lumina buna si mereu colorati in culori frumoase).


Personaje pozitive: ( astia-s prezente dragute, care pot fi vechi cunostinte, sau cunostinte foarte noi, care insa aduc cu ele primavara). Astfel de personaje au toate sansele sa fie trecute la un moment dat, la categoria personajelor Foarte Pozitive.


Personajele negative: ( sunt cativa mici, rai, uratzi si invidiosi - nici macar nu au culoare sunt un fel de...."experimente umane", pot fi periculosi uneori, dar oricum nu merita luati in serios). Chiar daca te enerveaza, iti dai seama ca nici macar atat nu merita. Dar trebuie si astia ( asa 2-3) pentru contrast.


Decorul: ( o categorie extrem de larga, care include simpli trecatori, cainele vecinei, baba de la etajul 2, oamenii necunoscuti care imi zambesc fara vre-un motiv si multe, multe alte elemente "miscatoare" sau statice, evenimente, fenomene si situatii.


Ultimul dar nu cel din urma in intreaga Poveste, este soundtrack-ul. Iar aici nu pot exista definitii, in fiecare zi exista tonalitati si acorduri diferite, pe care le traiesc toate personajele cate putin, insa care sunt dirijate in mare parte de catre Personajul Principal. Iar privind in urma uneori, poti sa-ti dai seama daca pana acum a sunat o simfonie sau doar cateva note absurde.


Asadar, ca in orice poveste....inainte mult mai este. :)