Draga Mos Craciun

Draga Moshule,

Chiar daca probabil stii ce-as vrea eu sa-mi aduci anul asta, m-am gandit ca ar fi bine sa fac niste precizari, ca sa fii sigur, in caz ca te mai lasa memoria (periodic).

In primul, atunci cand zbori prin partile astea sa porti masca,( nuuu, nu de gaz, masca din asta medicinala care e 3 lei prin farmacii). Nu de alta, dar daca mai racesti si tu, s-a dus cu tot spiritul Craciunului.

Ar mai fi ceva, daca dai peste din aia care nu mai cred in povesti, zane si mosi, nu te intrista, ei pur si simplu au crescut privindu-l pe Pokemon si alti monstri la TV, niste "greseli grafice", la care nu-i clar unde-s ochii si de unde exact le cresc mainile...si..consecintele se vad cu ochiul liber.

Acuma sa revin la LISTA mea de anul asta (mai bine zis prima parte a listei):

1. Fa te rog ceva sa dispara troleibuzele, iar in locul lor sa apara niste masinarii dragute in care sa nu fie niciodata aglomeratie sau mizerie, in schimb, sa fie ziare si carti de colorat (ca sa nu mai scrie lumea me pereti cum il/o cheama si pe cine iubeste in ziua aia. In loc de taxatoarea grasa care mereu nu incape, adu te rog un elf care sa zboare zambind frumos printre oameni, impartindu-le bomboane sau gume de mestecat.
2. Ar fi util daca ai aduce cateva semafoare fermecate, care sa le dea cate o palma la modul cel mai direct soferilor ce merg pe verde si pietonilor care traverseaza pe rosu.
3. Poate aduci si niste bradutzi impodobiti gata, sa-i lasi pe strazi, sa fie clar ca vine Craciunul, nu de alta dar ar putea sa vina si Iepurasul de Pasti la cat de "impodobita" e capitala.
4. Sa treci te rog pe la ZOO, ca sa faci o mica schimbare: elibereaza animalele din custi, iar in locul lor pune angajatii Gradinii Zoologice, ca sa simta pe pielea lor cum e sa fii LEU acolo, intr-un spatiu de 1,5 metri.
5. Te-as ruga sa aduci "minte proshtilor", dar cred ca nici farmecele tale nu ajuta aici, asa ca poate il aduci pe Vlad Tzepes la Chisinau(asa, intr-o scurta vacanta de o saptamana).
6. Adu daca se poate cateva kilograme de somn babei de la et 2, poate dupa un somn bun, o sa uite sa "incante" imprejurimile cu imnul CCCP in fiecare dimineatza la ora CINCI..
7. Ca sa inchei frumos primul capitol al listei, te rog sa aduci zambete celor multzi si bosumflatzi de pe strazi. Timp, care sa ajunga la totzi pentru toate si sa nu se mai planga lumea de lipsa lui. Inspiratie celor ce o cauta si multumire deplina celor ce o gasesc si singuri.

Acuma inchei pentru moment, tre sa plec. Dar fii sigur Moshule ca revin pentru ca sa completez lista.

Stii tu, ca-n poveste, inainte mult mai este..

Larevedere!!!

Cu drag, Eu.:)

Destinatar:

MOS CRACIUN ( cu plete dalbe)

Strada Fulgilor de Nea

Regatul Zapezilor

Polul Nord

'Geaba vii, 'geaba te duci, 'geaba rupi niste papuci

Anii de studentie, pentru unii- perioada cu multe carti, nopti nedormite, praf de biblioteci si intrebari ce-si cauta raspunsul....

Pentru altii insa, nu e decat un motiv sa stea la o barfa cu dragii de colegi, sau sa povesteasca ce "tragedii" s-au mai abatut pe capul eroilor din telenovele, (din care fereasca Sfantu' sa pierzi vre-un episod)

In perioada examenelor se chinuie lumea, varsa lacrimi, aprind lumanari cu rugi fierbinti, (doar o auzi el Sfantu Petru si o face minunea unei note "luminoase" )...dupa ce trece si asta, lucrurile revin la locul lor. Iarasi lumea devine ocupata cu ocupatii "importante" si cu tot regretul si bunele intentii (de dimineatza) nu mai ajung la ore. Bun si asa, ca doar zile sunt multe in astia trei ani de facultate.

Cand intr-o buna dimineatza, se trezeste studentul si spre marea-i uimire afla (de prin vecini si sms-uri) ca trebuie in timp record sa "inventeze" si el o teza de licenta.

Uite atunci vine panica, unde se plimba teza asta sa o gaseasca el....nervi, "emotzuri", iar lacrimi, iar rugaciuni siiii hop: apare si teza ca prin minune. E, dar asa cum un rau nu vine niciodata singur se ivesc in zare si Sfintele Examene de Licenta.....of, tare greu, dar pentru ca studentii "le reusesc pe toate", intr-o alta dimineatza se trezeste studentul mamii cu DIPLOMA, stai sa vezi acuma viata de rege....DA...de unde? Toti angajatorii vor CV si interviu, pilele nu mai tin si aici apare MAREA NEDUMERIRE: Cum Doamne iarta-ma nu ma face nimeni "Seful Sefilor"??? ca doar am diploma care straluceste de frumoasa ce este.....

Si in final, ajung fostii studenti "geniali" sa spuna ca "au invatat degeaba", ca "e nedreapta lumea" si din vina tuturor ajung sa profeseze munci grele, care nici pe departe nu au tangente cu titlul diplomei...Oare de ce???:)) in NICI UN CAZ DIN VINA LOR, DESIGUR....

Aici mi-a venit in minte o veche fabula de a lui G.Toparceanu:

"Rumegând cocenii de pe lânga jug,

S-a-ntrebat odata boul de la plug:

- Doamne, pe când altii huzuresc mereu,

Pentru ce eu singur sa muncesc din greu?

...La-ntrebarea asta, un prelung ecou

I-a raspuns din slava: - Pentru ca esti bou..."

La vanatoare de fluturi

Se zice ca a venit Primavara, e, o fi asa, daca e sa ma uit afara ,dar dupa fetzele acre ale oamenilor din strada...mi se pare toiul Iernii.

De exemplu azi: zi frumoasa cu soare , un pic de vant, eu racita DAR totusi e bine.

Ies afara ca am treaba nu de alta, prima mutra care-mi iese-n cale, o baba care pare sa fie suparata rau pe tot ce o inconjoara, din anumite motive (cunoscute numai de "geniul" mintzii ei), ia de jos o piatra si o arunca dupa un biet catel ce-si odihnea osul la soare. Ma opresc si o intreb: " Nu va este mila de el?" La care baba total derutata imi explica in fuga faptul ca acest caine e un netrebnic si ca sta exact in gradina ei si ca "le-ar rupe gatul tuturor javrelor ce ii calca florile" ..." Dar daca ar fi un fluture?" intreb eu asa pentru ca nu pot sa tac. Se intoarce spre mine si uitandu-se urat: "Fluturii nu latra si nu-si fac treburile-n gradini" . "Asta nu putem sti cu sigurantza", ii raspund eu si o las sa comenteze singura.

Prin oras..In multitudinea de vorbe, urlete, ragete, sunete stranii, etc, care pot fi auzite prin centrul insoritei capitale aud cateva acorduri ale unor piese de jazz. Niste tineri canta in strada sub ochii nedumeriti, mirati, curiosi sau, pur si simplu goi ai trecatorilor. Ma opresc putin.

" Uite la ei cum pierd timpul, eu la varsta lor lucram la colhoz si aveam si tractor da ei sufla-n fluier si cersesc" Erau vocile unor domni care isi fumau tigarile cu ochii in soare. Ei cum sa le explic eu ca alea nu sunt "fluiere" si ceea ce fac ei nu se numeste cersit...eh..pentru o clipa imi fugi gandul la fluturi, cat de frumos este zborul lor si totusi cat de banal pare pentru unii oameni...

"Lua-l-ar naiba de soare ca imi da in ochi" zice o doamna in troleu catre sotul ei (presupun). "Ihi" raspunde acesta aratand deplina afirmatie pt cele spuse. Asta chiar mi s-a parut amuzant, si oare ce ar fi daca ar disparea asa dintr-o data si Soarele, ar fi mai fericita respectiva?? Nu cred..

In fine, de ce sa tot vorbim de lucruri marete, schimbari, vremuri mai bune si multe din tonalitatea asta, daca atata lume habar nu are sa pretuiasca lucrurile frumoase care i se dau pe gratis si pe care le intalneste la fiecare pas??

De frica sa nu uite si Povestile de noi...

A fost odata o palma de pamant pe care toate "ploile" istoriei au biciuit-o cu cruzime si pe care primavara o impresura cu flori an de an, parca pentru a-i sterge din tristete....

Nu incerc sa schitez o imagine plangacioasa de continua victima dar, acum, daca iesi in strada te convingi in scurt timp de acest lucru..Foarte Regretabil DAR Adevarat...

Da, da, exact vorbesc despre Republica Moldova, tarisoara ceea de care habar nu au multi occidentali si pe care o indragesc cei care o viziteaza.

Revenind cu picioarele pe solul realitatii vedem alt episod al povestii: oameni care prefera sa nu iasa din casa de frica pericolelor ce i-ar putea astepta afara...Tinerii- categorie a societatii care sunt cea mai sigura directie spre succes, ce li se intampla? Sunt batuti, maltratati si intimidati in plina strada.

.....SUNA PROMITATOR, NU?......

Jurnalistii- cei care ne aduc noutatile si care ne prezinta lumea in cuvinte...le este ordonat sa taca, sau...sa vorbeasca la comanda ca niste papagali dresati, care trebuie sa se multumeasca cu largimea custii lor si sa nu uite ca "adevarul trebuie sa fie mereu unul comod".

Ma infioara tabloul junglei in care ajungem, oare astia se pot numi oameni?

Cuvantul- cel mai mare talent al oamenilor, accesibil pentru Regi si pentru Boschetari, tocmai el este calcat cu vehementa in picioare... Daca ajungi sa-ti fie frica sa vorbesti atunci ce-ti ramane sa faci? Ne mai putem oare simti oameni intr-o societate imbacsita de interdictii, controlata si inghetata de principii demult invechite? Cu siguranta NU.

Peste tot in lume se simte farmecul Sfintelor Sarbatori de Pasti....Ma intreb oare cum va arata Ziua Invierii aici la Chisinau, ar fi pacat sa fie umbrita de plumbul terorii mute ce a invaluit de ceva vreme capitala.

Daca lucrurile vor continua pe aceleasi acorduri ma tem ca no sa mai ramana loc nici pentru povestile de seara, petru ca oricum in vise vor veni cosmaruri..

Toti Mos Craciunii din lume vor evita sa mai calce pe plaiuri moldave de frica vamilor si de posibilitatea de a fi arestati "cu tot cu reni si daruri"..

Toate celelalte personaje de poveste, care ne fac sarbatorile mai frumoase, vor pleca si ele pentru ca nici macar iluziile nu pot supravietui intr-o societate lipsita de drepturi, in care nu exista valori....

Papusile nu au suflet, dar daca ar avea- ar plange vazand ce li se intampla unor oameni in secolul XXI...

All The Invisible Children..

All the Invisible Children is the brainchild of Producer Chiara Tilesi. Together with Stefano Veneruso, her producing partner of MK Film Productions, they firmly believed in the realization of this film composed of seven segments directed by authoritative directors. The film makers narrate, through their own personal perspective, unique stories about the children’s condition in their part of the world.

Considering the complexity and actual aim of the project, the producers felt the need to involve different personalities and institutions. All the Invisible Children has actually been produced by Maria Grazia Cucinotta, Chiara Tilesi and Stefano Veneruso for MK Film Productions, in conjunction with associate producers Gaetano Daniele, Anna Rita Dell’Atte, Cesare Falletti di Villa Falletto and Andrea Piedimonte. Moreover, the film has been co-produced by Rai Cinema and distributed in Italy by 01 Distribution.


Following, is an apercu of the directors who realized this extraordinary film and a glimpse of their work:
MEHDI CHAREF’s troubling story Tanza is named after its hero, a twelve-year-old boy who joins an army of freedom fighters; EMIR KUSTURICA’s uplifting segment tells the heartbreaking tale of a young gypsy boy; SPIKE LEE’s powerful film Jesus Children of America tells of the struggle of a Brooklyn teenager who realizes that she is the HIV-positive daughter of drug-addicted parents; KATIA LUND’s poignant contribution entitled BILU & JOÃO , portrays a day in the life of two enterprising children struggling on the streets of São Paolo; JORDAN SCOTT and RIDLEY SCOTT have co-directed the hypnotic Jonathan, written by Jordan Scott, depicting a photojournalist whose desperate need to escape his personal torment allows him to regress back to his childhood; STEFANO VENERUSO has co-written and directed Ciro, a story about a young boy living between crime and play in the run down housing estates of Naples; and JOHN WOO’s moving film Song Song & Little Cat follows the special bond between the penniless orphan, Little Cat, and the wealthy yet troubled Song Song.

This unique project brings together these incredible talents from very different parts of the world to create a feature with a strong image and a powerful message.

Producer Chiara Tilesi discusses the thinking behind the project:
“The title says it all: ‘All the Invisible Children’; our aim is to bring ignored children’s issues into public awareness and consciousness, if nothing else, to make them more visible. Cinema, like music and other art forms, is a perfect medium to raise the bar of awareness, empathy, compassion and understanding. We all felt that this was an opportunity that needed to be seized. I am so glad we did, and I thank all our participants very sincerely.”

The film, which has premiere at the Venice Film Festival in September 2005, took over four years to make and as Chiara Tilesi explains, funding was not easy.
“Securing the finance was actually quite difficult considering the complexity and size of the project. It took four years of hard work and we knocked on many doors. However, as this film transcends the entertainment industry, we brought together several ‘worlds’. In the end though, thanks to the energy and inspiration of the directors and solid and committed production teamwork, we succeeded in securing finance. Another aspect that seems to be worth mentioning, is the one of global production organization and logistics; dealing with eight different directors in seven different countries sometimes even simultaneously, has been quite challenging for our entire team. Thanks to the quality and stature of the directors and their producers’ work though, I can say that being on every set has been for me a great professional experience and a true learning opportunity”.

Each director has been given total creative freedom, with the back up of the producers who were there to help every step of the way. Chiara explains:
“When I first thought about doing this film it was essential that each of the directors be allowed to choose their theme and have the freedom to develop their idea. It would have been absurd to try and impose themes onto them - if they are not portraying something close to their hearts, it would not have the same resonance. We discussed the main aim of the film, which was to underline those aspects of children that most of the times are invisible; and they are invisible because nobody knows about them. The only preset concept was that we were looking for stories about the plight of children from their own countries. Miraculously, all the directors came up with completely different themes.”

Soare si Martisoare

Odata soarele coborî într-un sat, la hora, luând chipul unui fecior.

Un zmeu l-a pândit si l-a rapit dintre oameni, inchizându-l într-o temnita. Lumea se intristase. Pasarile nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndraznea sa-l înfrunte pe zmeu. Dar într-o zi, un tânar voinic s-a hotarât sa plece sa salveze soarele. Multi dintre pamânteni l-au condus si i-au dat din puterile lor ca sa-l ajute sa-l biruie pe zmeu si sa elibereze soarele...Drumul lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna si iarna. A gasit castelul zmeului si au început lupta. S-au înfruntat zile întregi pâna când zmeul fu doborât. Slabit de puteri si ranit, tânarul elibera Soarele. Acesta se ridica pe cer înveselind si bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns sa vada primavara. Sângele cald din rani i s-a scurs în zapada. Pe când acesta se topea, rasareau flori albe, ghioceii, vestitorii primaverii. Pâna si ultima picatura de sânge se scurse în zapada imaculata. Muri...


De atunci se împletesc doi ciucurasi: unul alb si unul rosu. Rosul înseamna dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizeaza sanatatea si puritatea ghiocelului, prima floare a primaverii.

Primavara e cea mai frumoasa poveste a Soarelui, in care fiecare suflet este o floare , iar fiecare zambet este un fluture ce zboara orbit de miracolul acestei lumi!!!!!!

La Multi Ani de MARTISOR!!!!!

Ziua despre care Poezia vorbeste cel mai bine..

I-Shall I compare thee to a summer's day?
Thou art more lovely and more temperate

Rough winds do shake the darling buds of May,

And summer's lease hath all too short a date:

Sometime too hot the eye of heaven shines,

And often is his gold complexion dimm'd;

And every fair from fair sometime declines,

By chance, or nature's changing course, untrimm'd;

But thy eternal summer shall not fade,

Nor lose possession of that fair thou owest;

Nor shall Death brag thou wander'st in his shade,

When in eternal lines to time thou growest;

So long as men can breathe, or eyes can see,

So long lives this, and this gives life to thee.
(William Shakepeare -Sonnet18)

ROMEO -Lady, by yonder blessed moon I swearThat tips with silver all these fruit-tree tops--

JULIET -O, swear not by the moon, the inconstant moon,That monthly changes in her circled orb,Lest that thy love prove likewise variable.

ROMEO -What shall I swear by?

JULIET -Do not swear at all;Or, if thou wilt, swear by thy gracious self,Which is the god of my idolatry,And I'll believe thee...

(Romeo and Juliet Act 2, Scene 2 )

Geniul poeziei romanesti

Atunci cand vorbesc despre Mihai Eminescu cuvintele sunt doar pete bizare de culoare care oricat de frumoase si inaltzatoare ar fi, nu pot descrie decat o mica parte din genialitatea si farmecul acestei personalitatzi.

(Imparat si Proletar)

Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,

Unde pătrunde ziua printre fereşti murdare,

Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,

Cu feţe-ntunecoase, o ceată pribegită,

Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare

Ah! - zise unul - spuneţi că-i omul o lumină

Pe lumea asta plină de-amaruri şi de chin?

Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă şi plină,

Murdară este raza-i ca globul cel de tină,

Asupra cărui dânsul domneşte pe deplin.

(Scrisoarea a II-a)

De ce pana mea rămîne în cerneală, mă întrebi?

De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi?

De ce dorm, îngrămădite între galbenele file,

Iambii suitori, troheii, săltăreţele dactile?

Dacă tu ştiai problema astei vieţi cu care lupt,

Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt,

Căci întreb, la ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă

A turna în formă nouă limba veche şi-nţeleaptă?

Acea tainică simţire, care doarme-n a mea harfă,

În cuplete de teatru s-o desfac ca pe o marfă,

Cînd cu sete cauţ forma ce să poată să te-ncapă,

Să le scriu, cum cere lumea, vro istorie pe apă?

Însa tu îmi vei răspunde că e bine ca în lume

Prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume,

Să-mi atrag luare-aminte a bărbaţilor din ţară,

Să-mi dedic a mele versuri la cucoane, bunăoară,

Şi dezgustul meu din suflet să-l împac prin a mea minte..

(Luceafarul)

...
A fost odata ca-n povesti

A fost ca niciodata,

Din rude mari împaratesti,

O prea frumoasa fata.

Si era una la parinti

Si mândra-n toate cele,

Cum e Fecioara între sfinti

Si luna între stele.

Din umbra falnicelor bolti

Ea pasul si-l îndreapta

Lânga fereastra, unde-n colt

Luceafarul asteapta.

Privea în zare cum pe mari

Rasare si straluce,

Pe miscatoarele carari

Corabii negre duce,

Îl vede azi,

îl vede mâni,

Astfel dorinta-i gata;

El iar, privind de saptamâni,

Îi cade draga fata.

Cum ea pe coate-si razima

Visând ale ei tâmple,

De dorul lui si inima

Si sufletu-i se împle.

Si cât de viu s-aprinde el

În orisicare sara,

Spre umbra negrului castel

Când ea o sa-i apara

....Am pus doar cateva mostre ale celui care cu magia mintzii si a sufletului, a transformat poezia in cea mai desavarsita arta, care poate cuprinde infinitul pe o pagina...

MIHAI EMINESCU

Pungi de Hartie vs Pungi de Plastic....

Priveam eri la BBC, o emisiune unde catziva experti au dicutat foarte aprins timp de o ora si ceva despre "CE AR PUTEA FACE CU PUNGILE DE HARTIE", daca dintr-un oarecare motiv nu au reusit sa le dea la reciclare. Intai mi se paru foarte amuzant sa aud sugestii de genul:

• Cut the bags open and make book covers for school books.
• Cut out some eye holes and make a mask.
• Save bags with handles for decorate it yourself trick or treat bags.
• Cut into place mat sizes and let the kids color their own place mats just like at the big chain restaurants. If you want to get really creative put some games or puzzles or a story starter to get the kids going.
• Use to help unripe peaches, plums, and tomatoes ripen more quickly.
• Make a kite by attaching string to each corner of the bag (at the open end).
• Hold the strings and see how high your kite will go!
• Cut into strips and make paper chains.

etc..

Insa imediat mi-am dat seama ca la noi nici se prea poate vorbi despre aceste pungi de hartie, mai mult si cele de plastic incep sa devina un adevarat lux (in sensul ca majoritatea magazinelor cer taxa si pt ele).

In al doilea rand daca ma gandesc cum ar fi sa se discute si la noi "Ce Sa Facem cu Pungile de Plastic?" Raspunsul cred ca ar veni prompt si sigur: "sa le folosim de 1000 de ori", dupa care, daca ne lasa inima le mai si aruncam...asta in caz ca nu "le pescuieste din tomberoane vre-o babutza care prevazatoare si practica din fire, le va gasi cu sigurantza cel putin inca 10 intrebuintzari... sa se mire toti cu BBC-ul lor cu tot..

Si cam asa traiesc pungile de plastic in Republica Moldova...(chiar daca or fi ele pericol ecologic, dar aici nu le lasa nimeni asa, cu una cu doua..).